Ieri am profitat de “vara indiana” si am iesit la o plimbare cu bicicleta, alaturi de prietenii mei care au incercat sa emigreze in Franta (va povestesc minunat lor aventura intr-o postare separata).
Plimbarea a avut un scop mult mai practic, am vrut sa le arat cea mai buna brutarie din Bucuresti, singura care face paine autentica si respecta intreg procesul de fabricatie. Despre asta, tot mai tarziu.
Cum nu consum prea multa paine, dar daca o fac vreau sa fie buna, mi-am luat o bucata din sortimentul de campagne, tocmai scoasa din cuptor.
Cum o paine frantuzeasca cere tot ceva delicat, am luat si niste vinete din piata, cu scopul de a prepara minunea de mai jos. Minune care a fost testata in diverse variante vara trecuta si care a pimit reactii de genul: “nu are vreo legatura cu salata de vinete facuta de mama, dar imi place la fel de mult, in plus este prima data cand mananc vinete si nu simt nevoia de rosii”
[ingrediente-metoda]
